Efectele pandemiei asupra psihicului.

Prin scrierea acestui articol vreau să vă aduc la cunoștință urmatoarele:

Vreau să subliniez multiplele efecte adverse ale pandemiei asupra stării psihice a oamenilor. Pentru a enumera efectele adverse trebuie să facem o analiza a evenimentelor apărute în mod cronologic.

---

---

În primul rând trebuie să reținem câteva lucruri simple, dar extrem de importante:

1. Boala coronavirusului (COVID-19) este o boală infecțioasă cauzată de virusul SARS-CoV-2.
2. Majoritatea persoanelor infectate cu virusul SARS-CoV-2 vor avea boli respiratorii ușoare până la moderate și se vor recupera fără a necesita tratament specializat.
3. Cu toate acestea, unii se vor îmbolnăvi grav și vor necesita îngrijiri medicale.
4. Persoanele în vârstă și cele cu afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, bolile respiratorii cronice sau cancerul, sunt mai susceptibile de a dezvolta boli grave.
5. Oricine se poate îmbolnăvi de COVID-19 și poate deveni grav bolnav sau poate muri la orice vârstă.
6. Cel mai bun mod de a preveni și a încetini transmiterea este să fii bine informat despre boală și despre modul în care virusul se răspândește.
7. Protejați-vă pe dvs. și pe ceilalți de infecție, stând la cel puțin 1 metru distanță de ceilalți, purtând o mască corespunzător și spălându-vă mâinile sau folosind frecvent dezinfectanți corespunzători pe bază de alcool.
8. Vaccinați-vă când este rândul dvs. și urmați îndrumările locale.
9. Virusul se poate răspândi din gura sau nasul unei persoane infectate în particule mici de lichid atunci când tușește, strănută, vorbește, cântă sau respiră.
10. Aceste particule variază de la picături respiratorii mai mari la aerosoli mai mici. Trecând toate aceste informații prin filtrul minții fiecăruia dintre noi putem trece la enumerarea tulburărilor psihice produse de pandemie:

• ANXIETATEA
• ATACUL DE PANICĂ
• DEPRESIA
• ANHEDONIA
• APATO-ABULIA

Pentru a înțelege mai bine fiecare tulburare, o să încerc pe scurt să vă fac o descriere a fiecăreia în parte.

ANXIETATEA

Este un răspuns natural la stres, presiune sau când te simți amenințat. De asemenea, ar putea semnaliza ceva mai semnificativ. Cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, în funcție de nivelul de anxietate și de cât de des apare. Simțirea anxietății este frecventă atunci când așteptați rezultatele testelor, când conduceți în trafic la orele de vârf sau când vă confruntați cu probleme la locul de muncă. Anxietatea poate afecta viața de zi cu zi atunci când simptomele nu sunt abordate. Cu toate acestea, deoarece simptomele de anxietate afectează oamenii diferit, este important să învățăm cum să le recunoaștem și când pot necesita ajutor profesional.

Există diverse experiențe de-a lungul vieții care provoacă anxietate.

Sentimentul de anxietate este legat de răspunsul de luptă sau fugă al corpului. Se declanșează în situații dificile, cum ar fi luarea de teste, un interviu de angajare sau atunci când faci ceva pentru prima dată, cum ar fi o întâlnire. O astfel de anxietate poate fi benefică, deoarece te ajută să rămâi concentrat și motivat. Este posibil să lucrați mai mult la test sau să fiți în alertă când ieșiți singur noaptea. În timp ce anxietatea îi poate ajuta pe unii, aceasta poate deveni o problemă pentru alții.

Când anxietatea este o problemă, ea apare cu o intensitate mai viguroasă.

Anxietatea normală este de obicei așteptată în anumite situații de viață. Anxietatea problematică poate fi irațională sau cronică, afectând în același timp activitățile zilnice. O persoană se poate îngrijora mai mult decât de obicei, poate avea probleme cu memoria și concentrarea sau poate evita persoanele și specificațiile. De exemplu, o persoană cu o tulburare de anxietate socială poate evita să fie în preajma oamenilor, chiar dacă îi cunoaște.

Anxietatea problematică poate include simptome atât de intense încât este greu să socializezi cu oamenii de acasă și de la serviciu. O persoană cu neliniște și anxietate excesivă poate avea o tulburare de anxietate generalizată. S-ar putea să se simtă așa despre o varietate de lucruri pentru o perioadă lungă de timp. De asemenea, ar putea prezenta simptome cognitive și fizice. După toate cele spuse putem fi de acord că și momentul actual pe care îl trăim ne pune într-o situație delicată care ne poate declanșa o stare de anxietate.

ATACUL DE PANICĂ

Un atac de panică este un episod brusc de frică intensă. Care declanșează reacții fizice severe atunci când nu există un pericol real sau o cauză aparentă. Atacurile de panică pot fi foarte înspăimântătoare. Când apar atacuri de panică, s-ar putea să credeți că pierdeți controlul, aveți un atac de cord sau chiar muriți. Mulți oameni au doar unul sau două atacuri de panică în timpul vieții și problema dispare.

Dar dacă ați avut atacuri de panică recurente și neașteptate și ați petrecut perioade lungi de timp în frică constantă de un alt atac, este posibil să aveți o afecțiune numită tulburare de panică. Deși atacurile de panică în sine nu pun viața în pericol, ele pot fi înspăimântătoare și vă pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții. Astfel se poate declanșa un atac de panică la aflarea informației ca dumneavoastră sunteți o persoană infectată cu noul Coronavirus. Bineînteles consultul unui medic specialist și tratamentul pot fi foarte eficiente.

DEPRESIA

Depresia sau tulburarea depresivă majoră este o boală medicală frecventă și gravă care afectează negativ modul în care simți, gândești și acționezi. Este mai mult decât să te simți trist. Depresia afectează capacitatea unei persoane de a naviga în activitățile zilnice, relațiile, școala, munca și adesea scade calitatea vieții. Dacă ești deprimat, s-ar putea să simți că ai pierdut orice speranță și valoare și că nimeni nu înțelege prin ce treci.

---

---

S-ar putea chiar să vă fie rușine de voi înșivă – dar nu trebuie! Depresia poate apărea oricui și nu este ceva de care ar trebui să vă fie rușine. Nu sunteți singuri și există speranță, puteți face o mulțime de lucruri pentru a vă ajuta să începeți să vă recâștigați echilibrul și să vă simțiți din nou mai pozitivi, energici și mai plini de speranță.

„M-am săturat să mă simt fără speranță și fără valoare. Dar, mai presus de orice, m-am săturat să fiu atât de obosit ”.

Mulți dintre noi am simțit asta cândva! Hai să luptăm, să sperăm și să muncim, de noi depinde totul! Noi dăm sensul vieții noastre!„Cred că mi-e frică să fiu fericit. De fiecare dată când mă bucur prea tare, se întâmplă ceva rău. ” Acest citat ne subliniază că omul nu acceptă ideea de echilibru! Nu totul în viața noastră se întâmplă așa cum noi ne dorim. In general un lucru bun nu vine niciodată singur!

Semne și simptome

Semne Emoționale:

• Izbucniri furioase
• Iritabilitate
• Neliniște

Semne fizice

• Modificări ale nivelului de energie (oboseală)
• Modificări în alimentație (mâncare excesivă sau mâncare prea mică)
• Modificări ale modelelor de somn (dormit prea mult sau prea puțin)
• Probleme cu concentrarea, memoria sau capacitatea de a gândi clar, neputând îndeplini sarcini
• Scăderea bruscă a performanței școlare sau a muncii

ANHEDONIA 

Anhedonia este incapacitatea de a simți plăcere. Este un simptom comun al depresiei, precum și al altor tulburări de sănătate mintală. Majoritatea oamenilor înțeleg si simt plăcerea. Poate vă place să mergeți cu bicicleta, să ascultați sunetele oceanului sau să țineți mâna cuiva. Dar unii oameni își pierd capacitatea de a simți fericirea si bucuria acestor activități. Lucrurile care odată le faceau cu placere nu mai sunt distractive sau plăcute. Asta este anhedonia.

Există două tipuri principale de anhedonie:

Anhedonia socială. Nu vrei să petreci timp cu alte persoane.

Anhedonia fizică. Nu vă bucurați de senzații fizice.Mâncărurile tale preferate au un gust fad. Chiar și sexul își poate pierde atracția.

Anhedonia face ca relațiile, inclusiv cele cu prietenii și membrii familiei, să fie o luptă. Cu recompensa plăcerii dispărută, este greu să fii motivat să petreci timp cu ceilalți. S-ar putea să respingeți invitațiile și să ignorați evenimente precum concerte, petreceri și chiar întâlniri individuale, deoarece nu mai credeți că există vreun beneficiu în participare sau ai putea avea anxietate socială. Simți că nu te potrivești, mai ales când întâlnești oameni noi. Relațiile prosperă, de asemenea, prin feedback pozitiv și fără acestea, se pot ofili: imaginați-vă că nu puteți spune cuiva că îl iubiți sau că v-ați distrat petrecand ziua cu ei.

Dar dacă aveți anhedonie, nu puteți, pentru că nu aveți acele sentimente. Între timp, pierderea libidoului poate afecta o relație romantică. De asemenea, merită remarcat faptul că unii oameni de știință cred că anhedonia nu este întotdeauna o problemă alb-negru. S-ar putea să nu simți deloc bucurie sau ai putea constata că emoțiile tale pozitive sunt stingherite. Cu alte cuvinte, este posibil să-ți placă în continuare să mănânci înghețată de ciocolată sau să asculți jazz, pur și simplu nu-ți plac acele lucruri aproape la fel de mult ca pe vremuri din motive pe care nu le poți explica.

Care sunt cauzele anhedoniei?

Anhedonia este strâns legată de depresie, dar nu trebuie să fiți deprimați sau să vă simțiți trist pentru a o avea. De asemenea, afectează persoanele cu alte boli mintale, cum ar fi schizofrenia și tulburarea bipolară. Și poate apărea la persoanele cu probleme de sănătate aparent fără legătură, cum ar fi boala Parkinson, diabetul zaharat, boala coronariană și problemele legate de abuzul de substanțe.

Oamenii de știință cred că anhedonia poate fi legată de modificările activității creierului. S-ar putea să aveți o problemă cu modul în care creierul dvs. produce sau răspunde la dopamină(o substanță chimică „bună-stare”). Unele cercetări timpurii (pe șobolani) sugerează că neuronii dopaminergici dintr-o zonă a creierului numită cortex prefrontal ar putea fi hiperactivi la persoanele cu anhedonie. Acest lucru interferează într-un anumit fel cu acele căi controlând  modul în care căutăm recompense și le experimentăm.

APATO-ABULIA

Sindromul apato-abulic este un tip de tulburare mentală caracterizată printr-o pierdere a recuperarii emotionale, indiferența completă față de ceilalți si rude, precum și o scadere a activității vieții în general. Însoțit de inactivitate și neglijență.

Explicarea termenului

Termenul “sindromul apatobulic” constă din doi termeni separați:

Apatia este un semn al manifestării unei boli mintale, caracterizată de indiferență,  detașare față de oamenii din jur și de evenimente care au loc, precum și de o lipsă totală de dorință de a efectua orice activitate. Afecțiunile emoționale sunt absente.

Abulia (din greaca “a” – fără, “durere” – voință) – manifestări de lipsă absolută a caracterului și lipsa patologică de voință, lipsa abilității de a lua orice decizie sau de a efectua orice acțiune. Una dintre manifestările apatiei. Abulia nu ar trebui să fie confundata cu voința slabă, care este rezultatul unei educații necorespunzătoare și poate fi corectată prin instruire și lucrare asupra lui.

Descrierea bolii și a cauzelor

Esența principală a sindromului apato-abulic este reducerea activității vitale și a sărăciei emoționale. Aceste schimbări nu apar instantaneu, dar apar lent, treptat, fără a acorda imediat atenție asupra lor înșiși. Diferența devine evidentă atunci când rudele sau prietenii încep să compare comportamentul pacientului “înainte” și “după”. În 1958, acest fenomen a fost descris ca o “scădere a potențialului energetic”.

Simptomele sindromului apato-abulic:

1. Primul semn al sindromului apato-abulic este pierderea interesului pentru divertisment, hobby-uri și comunicarea cu prietenii. Vechile hobby-uri sunt aruncate, dar altele noi nu apar niciodată. La debut, simptomele sindromului sunt evidente doar în timpul liber – pacientul este inactiv, nu face nimic, fără să-și petreacă timpul. Participarea continua la locul de muncă, dar fără prea mult entuziasm și mai degrabă prin inerție decât conștient. Cu toate acestea, în timp, instituția de învățământ sau locul de muncă este lăsată,pacientul își petrece tot timpul la domiciliu sau în fermentație fără rost în jurul lui.
2. În ceea ce privește emoțiile, sindromul este însoțit de pierderea completă a acestora: indiferență totală, lipsă de simpatie și empatie pentru necazurile celor dragi sau bucurie pentru succesul lor. Relațiile devin indiferente sau chiar ostile. Acest lucru este deosebit de remarcabil în raport cu cei care au o relație mai strânsă cu pacientul sau cu cei care manifestă mai multă îngrijorare pentru el.
3. În ceea ce privește adaptarea socială, se creează o izolare completă și o înstrăinare: relațiile cu ceilalți sunt minimalizate, întrebările sunt urmate de răspunsuri monosilabice sau ignorare completă.
4. Dintre semnele fiziologice trebuie notat:

• lipsa reacțiilor faciale pe față (simpatie, antipatie, tristețe, anxietate, distracție etc.);
• schimbările de voce – vocea pierde modularea emoțională și devine indiferentă față de tot ceea ce se întâmplă;
• lipsa reacției vegetative (înroșirea, paloare, strălucirea ochilor).

5. Tulburările psihice în sindromul apato-abulic dobândesc o tendință spre acțiuni afective:

• pierderea rușinii;
• lipsa igienei personale;
• manifestarea cruzimii neprevăzute, atât rudelor, cât și străinilor;
• incapacitatea de a-și exprima în mod clar gândurile – limba este simplă, cu eșecuri în prezentare, răspunsurile la întrebări de natură formală sunt monosilabice.

Motivitate: Există manifestări de mișcări obsesive (compulsii), cum ar fi bătaia sau rătăcirea cu piciorul, frecarea mâinilor, tusea ciudată, chicotul și așa mai departe.

Studiile arată că în majoritatea cazurilor sindromul apato-abulic apare în perioada de maturizare pubertală, la vârsta de aproximativ 14-15 ani și se manifestă în mai multe variante. Pentru confort, caracteristicile și simptomele lor comparative sunt prezentate în formă tabelară.

Sindromul Apatho-Abulic

Conceptul de sindrom apato-abulic este folosit pentru a se referi la o tulburare mentală care se caracterizează printr-o pierdere de revitalizare emoțională. O persoană prezintă indiferență față de tot ceea ce îl înconjoară. Drept urmare, neglijența, lipsa de atenție și alte semne negative sunt adăugate la această stare depresivă.

Adesea, adolescenții suferă de o astfel de patologie, prin urmare eliminarea în timp util a acestei tulburări psihologice este foarte importantă pentru persoana bolnavă. Abulia distruge practic o persoană, iar lipsa motivației și a obiectivelor inhibă nu numai adaptarea socială în societate, ci și dezvoltarea psihică.